Primul care ia cuvîntul este directorul artistic al Festivalului-Ioan Hollender, în acelaşi timp şi directorul Operei din Viena. Mulţumeşte organizatorilor pentru efortul depus, ca în vremuri de criză, să plaseze Bucureştiul drept locaţie pe harta marilor evenimente culturale ale mapamondului. Limba de lemn binecunoscută- lucru ciudat pentru un om de o asemenea valoare culturală, în fine...diplomaţia e la ea acasă când e vorba de muzică şi artă în general ştim prea bine. Prin valoarea orchestrelor şi a interpreţilor, cît şi a celor 150 de participanţi la Concursul Internaţional de interpretare, manifestarea care va ţine trei săptămâni, are toate premisele să facă cunoscută România ca o ţară a Culturii şi a Artei, valori perene ale noastre.
Andrei Pleşu susţine un savuros expozeu axat pe ideea că muzica ne poate oferi un bun exemplu, pentru societatea noastră dezbinată şi încrâncenată, de ceea ce înseamnă armonie, conducând totul spre un final surprinzător׃ „Eu sînt bucureştean get-beget, adică un Mitică. Cînd am spus Mitică, am spus Caragiale, iar cînd am spus Caragiale am spus O scrisoare pierdută, iar Pristanda, poliţistul, are ultima replică din piesă....muzica, muzica!”.
Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, citeşte o alocuţiune prin care prezintă Festivalul Enescu ca pe o manifestare de înalt prestigiu cultural pe plan mondial. În final, lăsând hîrtiile deoparte, se adresează spectatorilor׃ „Vă doresc ADIŢIE plăcută!” Aplauze frenetice au însoţit ieşirea din scenă a domnului ministru.FELICITĂRI ŞI ŢIE..ADI!!! NUMAI ŢIE!!!
În sală lume fină, de la oameni de cultură, politicieni, artişti (am trăit senzaţia că i-am văzut pe profesorul Ioan Bădulescu şi pe fostul primar Calotă- e drept clefăind uşor stresat de emoţia începerii concertului...nişte chewing gum, funny moment!!, pe Monica Tatoiu- elegantă ca de obicei, Patapievici- cu acea aură uşor frivolă de intelectual pasămite blazat şi veşnic neînţeles, doamna Băsescu-aparent neutră,deputata Turcan- întruchiparea cochetăriei feminine şi a bunului gust vestimentar). Cu toţii întrebându-se cine este dirijorul Christian Badea, necunoscut în ţară, dar atât de apreciat în străinătate. Festivalul se deschide cu Simfonia I-a de George Enescu în interpretarea Residentie Orkest din Olanda, sub bagheta amintitului dirijor. Iar de la primele măsuri de putem da seama că nu e prea important să fii cunoscut dacă...nu te ajută natura dirijorală. Ca să nu mai vorbim de această nevinovată orchestră pentru care..Enescu a fost o piatră de încercare sau un broscoi muzical mult prea greu de digerat, in pofda angajamentului şi abnegatiei unei orchestre compusă totuşi din prea mulţi studenţi, parcă...
Lume bună, lume aleasă la acest concert inaugural a cele de-a 20-a ediţii a Festivalului Enescu, dar nici măcar acest lucru nu i-a împiedicat să aplaude la finalul primei părţi a simfoniei enesciene.
În mod cert, manifestarea va fi un mare succes internaţional, nu numai naţional. Ca de obicei, aşa cum de obicei imaginea la români e foarte importantă pentru că ascunde multe probleme nerezolvate în spatele frumosului muzical aşa- zis susţinut de forurile competente. Să nu fim răutăcioşi şi să dăm cezarului ce e tot al cezarului, nu?!...
SURSA: Tudor Mihalache
02.09.2011
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu